Facebook Youtube
logo-meniu-orsova
logo-meniu-orsova

Despre Orșova

O scurtă prezentare a Municipiului Orșova

Orașul   Orșova  este  situat  pe  malul  Dunării, la  contactul  dintre  Munții  Almăjului  cu  Podișul  Mehedinți, pe  malul  lacului  de  acumulare  Porțile  de  Fier.

        Pe  harta  actuală  a  județului  Mehedinți,  Orșova  se  află  în  partea  de  vest  a  județului,  învecinându-se  la  sud  cu  Dunărea, la  vest  cu  comuna  Eșelnița, la  nord  cu  județul  Caraș-Severin, iar  la  est  cu  comuna  Ilovița.

          Suprafața  totală  a  orașului  este  de  5467 ha .

          Orasul Orsova, al doilea ca marime din Judetul Mehedinti, este un oras vibrant, tanar, cu un imens potential, care priveste cu încredere spre viitor.

          Nu este călător, cu trenul sau cu mașina, care, ieșind din defileul muntos, să nu tresară la vederea Orșovei noi. Orașul îi apare surprinzător, în față pe marginea unei oglinzi imense  de apă, care reflectă colinele abrupte din jur și cerul.

         Şi totuși, noua Orșovă, văzută dinspre Dunăre, de pe un vapor, oferă o priveliște și mai impresionantă. Acolada albă a orașului, continuată de un șir de siluete din beton, între care se disting cele două gări î una lângă calea ferată, alta lângă apă, apoi calele unui șantier naval, cheiuri de piatră, înconjoară de jur împrejur imensa deschidere a unui golf. Se văd plutind nave, zboară pescăruși.

           Priveliștea e cu totul aparte, grandioasă. Ultimul epitet e cu atât mai justificat, cu cât creatorii peisajului, care au concurat însăși natura, sunt oamenii acestui deceniu. Deceniul care a fost martor al zăgăduirii Dunării la Porțile de Fier pentru a preface  energia ei ân fulger electric. Apele fluviului s-au oprit ân pieptul de beton al barajului. Turbinele au fost puse în mișcare. Fluviul, prins între munți, a conturat un imens lac siliniu. La marginea lui, într-un golf liniștit, se desfășoară acolada albă a Orșovei noi.

            Orașul, e deci, una din rezultatele acestei mari opere de transformare a naturii. Mai mult: un loc unde oamenii au dat una din bătăliile hotărâtoare. Noul oraș s-a născut în toiul acesteia. Iată de ce epopeea Porțile de Fier include momentul Orșovei printre capitolele sale cele mai emoționante.

            Fiindcă tot ce s-a întâmplat aici , în acești ani, este fără precedent: un oraș întreg, cu case și străzi, cu instalații portuare și întreprinderi, cu 10.000 de locuitori, și schimbă locul de așezare, mutându-se cu câțiva kilometri mai sus. Şi aceasta fără să-și înceteze nici pentru un moment activitățile cotidiene, munca productivă. Ţesătoria Cazanele, întreprinderea de reparații fluviale, întreprinderea minieră și îndeplinesc sarcinile…

   ( Fragment din “Orșova – Capitol vibrant în epopeea Porțile de Fier” de Vasile Nicorovici )

DATE ISTORICE

Importanţa strategică şi economico-socială precum şi caracterele geografice distincte ale Defileului Dunării la Porţile de Fier sunt principalele motive care au generat din vechi timpuri atenţia oamenilor de ştiinţă asupra acestei regiuni. În unele lucrări ale scriitorilor din antichitate şi din evul mediu timpuriu (Ptolemeu, Ulpianus, Procopius din Cezareea) apar primele informaţii de natură geografică cu privire la defileul carpatic al Dunării. Există o seamă de relatări în lucrările geografice şi cartografice aparţinând unor istorici şi geografi arabi şi italieni. (Abdul Feda 1273-1331). Documentele cartografice se înmulţesc începând cu sec. al XVIII- lea, între acestea figurând harta Ţării Româneşti a stolnicului Cantacuzino, tipărită la Padova în 1700, harta lui Schwant pentru Oltenia în 1723, harta aromânului Rhigas din Velestin apărută la Viena în 1797.

Secolul XIX continuă să îmbogăţească documentele cartografice în care figurează zona Defileului Dunării. Începutul îl face geomorfologul A. Penck, care, în 1891 emite ipoteza că valea transversală a Dunării prin Carpaţi este un canal de scurgere străveche care a supravieţuit ridicării catenei muntoase şi scufundării bazinelor depresionare despărţite de înălţimile lor. În 1896 Fr. Toula explica formarea defileului prin săparea unei văi din amonte spre aval ca urmare a înălţării lacului Panonic. În aceeaşi perioadă, G. Ionescu şi M. Drăghiceanu explică formarea defileului prin existenţa unei falii. În 1902 geograful francez Em. De Martonne formulează ipoteza captării unei Dunări panonice de către un râu cu nivel de bază mult mai jos, care curgea spre lacul Câmpiei Române aflat în continuă regresiune spre est. Această ipoteză a fost susţinută de G. Vâlsan (1916). Geograful sârb J. Cvijic (1908) formulează ipoteza antecedentei care susţine că fluviul a format valea prin munţi pe traseul unei vechi strâmtori marine miocene, a cărei existenţă este probată de resturile sedimentare din depresiunile alăturate.

Între cele două războaie mondiale lucrările de specialitate se diversifică:

  • Gh. I. Niculescu, N. Popp, R. Călinescu, V. Mihăilescu, I. Simionescu.
  • Cunoaşterea completă a zonei se realizează prin efectuarea unor studii ample geografice folosite pentru elaborarea unei lucrări complexe: Geografia văii Dunării româneşti în 1969, editată sub egida Institutului de Geografie.
  • Cercetările au continuat şi ulterior asupra genezei şi evoluţiei văii Dunării (V. Mihăilescu, M. Iancu , C. Gheorghiu, Gr. Posea, N. Popescu, V. Velcea, Ilie I. Rădulescu, M. Grigore si altii). Au existat şi studii privind hidrografia Dunării: I. Pisotă, V. Trufaş, I. Zăvoianu, V. Sencu, I. Ujvari.
  • Lucrările ce descriu clima regiunii au fost întocmite de: E. Dumitrescu, Gh. Neamu, E. Teodoreanu, Octavia Bogdan (1978). Studii fito-geografice au fost elaborate de: N. Costache, R. Călinescu, Sofia Iana. Contribuţii importante în domeniul geografiei economice au fost aduse de I. Popovici, C . Petrescu,
  • C. Herbst, N. Caloianu, I. Letea, Gh. Dragu, M. Chiţu, L. Panaite, S. Iancu şi alţii .

TOPONIMIA GEOGRAFICĂ

Regionime

Zona Orşovei a aparţinut regiunii Banatului, însă după organizarea administrativ- teritorială din 1968 toată regiunea a fost anexată judeţului Mehedinţi , care aparţine regiunii Oltenia. În ceea ce priveşte regionimul Banat, cercetările au stabilit autohtonia termenului în toată regiunea cuprinsă între Tisa, Mureş, Dunăre. Atestarea documentară datează din 1230. După ocuparea de către austrieci, începând cu 1718 regiunea este numită Temescher Banat şi apoi, simplu Banat. În literatura de specialitate, regionimul Banat desemnează provincia istorică dintre Mureş, culoarul Bistra-Timiş-Cerna şi Dunăre ca parte componentă a statului român.

Oronime

Numele geografice date diferitelor forme de relief fie că sunt toponime majore de circulaţie generală (M. Mehedinţi, M. Almăj), fie sunt toponime minore de circulaţie locală. Ele descriu poziţia, aspectul sau altă particularitate locală. În ceea ce priveşte oronimele cu originea în antroponime sunt puţine în zona Orşovei: dealul Alion, care ar fi putut rezulta prin contopire, Dealul Moşului derivat din nume popular de creaţie românească din fondul vechi. Unele oronime pot să preia nume de persoane de la popoare străine, cum s-ar explica oronimul Dealul Meja provenit din limba sârbă.

Din lista apelativelor autohtone, din fondul traco-geto-dac al limbii române fac parte numele unor vârfuri ca Cioaca Mică şi Cioaca Mare, în care cuvântul cioacă are sens de deal, movilă sau vârf de munte.

Zootoponime şi fitotoponime

Locul numit Groapa Lupului are un nume care provine din cuvinte care se referă direct la animale, denumire caracteristică pentru teritoriul daco-roman. La fel s-ar putea interpreta şi oronimul Dealul Bărzuica care are la bază un apelativ traco-geto-dac (barza), putând să sugereze altitudinea mai mare faţă de dealurile din jur. Dealul Culmea Poienilor se referă la asociaţii de plante care formează suprafeţe întinse de păşune răspândite la o altitudine de 300 metri.

Hidronimele . Numele fluviului Dunărea se presupune că este moştenit de la populaţia autohtonă daco-moesică (E. Petrovici 1970). Numele derivă din tracicul Donare sau Donaris. Termenul de Porţile de Fier sau Gherdapuri, Cazane, Graben se identifică cu noţiunea de barieră de stânci peste care Dunărea este nevoită să treacă. Apelativul gherdap are înţelesul în terminologia geografică românească de cataractă, vârtej mare în cursul unei ape. Termenul de gherdap este de origine turcă guirdap şi înseamnă cascadă, vârtej de apă şi se întâlneşte sub o formă derivată în limba sârbă de ?erdap, menţionat pe hărţi.

Denumirea de clisură devenită toponim a fost utilizată în trecut, presupunându-se a fi de origine greacă, deoarece clis-clides înseamnă cheie, vale îngustă. Astăzi termenul de clisură înglobează tot teritoriul de la Moldova Nouă şi până la Orşova. Valea Slătinicului, Graţca şi datoresc numele prezenţei unei populaţii slave mai recente. Cerna (Tsierna, Dierna, Tierna ) derivă din hidronimia antică .

Oiconimele

Izvoarele istorice şi cartografice menţionează existenţa în această zonă a oiconimului Dierna, Tierna sau Tsierna, de origine dacă, a cărei vatră se află acum sub apele lacului de acumulare. Ea esta menţionată în Tabula Peutingeriana sub numele Statio Tsierniensis, adică Staţia Diernei.

Orşova istorică, localitatea Vrscia, Vrşova este amintită de Gesta Hungarorum, care a cules numele din tradiţia păstrată de românii autohtoni din principatul lui Glad. În anul 1744, Marsigli, publicând la Haga o descriere a Dunării în zona Porţilor de Fier notează pe hartă numirile: Cserna A, Orşova Antig.-Rom. Fortif. după 1688, fiind un document cartografic important.

RELIEFUL ORŞOVEI

Bazinetul depresionar Orşova este o componentă a depresiunii Ogradena-Bahna, unitatea acestei depresiuni fiind exprimată atât de peisajul geografic cât şi de structura geologică şi de prezenţa unei suprafeţe de nivelare unitară la un nivel superior de 300-350 metri în care au fost sculptate actualele bazinete de eroziune.

Nivelul de 400-450 metri încadrează depresiunea Orşova în partea de NE şi NV prin pătrunderea în bazinetul depresionar a unor culmi joase ale munţilor Mehedinţi şi munţilor Almăj.

Nivelul de 300-350 metri apare pe marginea depresiunii, contactul cu regiunea limitrofă a munţilor fiind format din culmile interfluviale ale bazinetelor din componenţa depresiunii Ogradena-Bahna. Nivelul terasei a 8-a a Dunării are extindere în Dealul Bărzuica, Dealul Meja, Dealul Alion, Dealul Drănic.

Nivelul de 250-270 metri corespunde unei terase a Dunării cu altitudine relativă de 200-220 metri. Terasa a 7-a apare sub formă de umeri in Groapa Lupului, Valea Slătinicului, Valea lui Ivan.

Nivelul de 200 metri corespunde terasei a 6-a a Dunării, întâlnindu-se pe văile afluente Slătinicului, Valea lui Ivan, Culmea Poienilor.

Nivelul de 150 metri – terasa a 5-a a Dunării este bine reprezentat în Dealul Viilor, Dealul Dracului, Dealul Cioaca Mică.

Nivelul de 110-130 metri – terasa a 4-a a Dunării, a fost puternic modificat de terasarea şi nivelarea terenurilor pentru amplasarea vetrei noului oraş Orşova.

Suprafeţele de teren sub 70 metri altitudine, care includ terasele 3-2-1, precum şi lunca Cernei, au fost acoperite de apele lacului de acumulare, formându-se Golful Cerna.

CLIMA ORŞOVEI

Particularităţile climatice ale zonei depresionare Orşova sunt rezultatul interacţiunii dintre procesele radiative, circulaţia generală a atmosferei, condiţiilor variate ale reliefului.

Temperatura medie anuală la Orşova este de 10,8 grade Celsius.

Temperatura medie a lunii ianuarie este de – 0,7 grade Celsius; în luna iulie se înregistrează o temperatura medie de 22,1 grade Celsius .

Precipitaţiile medii sunt de 734 mm (între anii 1901-1990). în anul 1991 s-au înregistrat 873,3 mm. După anul 1970, odată cu construirea barajului şi formarea lacului de acumulare, un fenomen deosebit de frecvent este seceta.

Grosimea medie a stratului de zăpadă este de 10 cm, fiind specifică lunilor ianuarie-februarie.

Direcţia predominantă a vântului este N şi NV. Viteza medie anuală este de 4,5 m\s.

APELE

Reţeaua hidrografică a Orşovei este reprezentată de 2 artere: Dunărea şi Cerna, precum şi de unele pârâuri permanente sau semipermanente: pârâul Ţurlui, Ijnic, Slătinicul, pârâul lui Ivan, Graţca, Mozna, Dalboca.

VEGETAŢIA, FAUNA, SOLURILE

Specii europene fagul, gorunul, carpenul, alunul. Subarboretul este format din mărul pădureţ, păducelul, cornul, sorbul, teiul.

Specii eurasiatice – plopul alb, plopul negru, sălcii. Din familia Graminee se întâlnesc specii ale genurilor Bromus, Poa, Festuca.

Elementul mediteraneean cuprinde specii mezoxerofile şi xerofile:

mojdreanul, cărpiniţa, cruşinul, cerul, gârniţa, gorunul, castanul, frasinul, smochinul, magnolia.

Elementul pontic este slab reprezentat în zonă prin: arţarul tătărăsc, porumbarul.

Endemismele sunt considerate plantele ale căror areale sunt cuprinse în întregime zonei sau o depăşesc în zonele învecinate.

Unele dintre speciile considerate endemice sunt răspândite şi în alte spaţii geografice din sudul Europei (smochinul, magnolia, castanul dulce, scumpia şi mojdreanul).

Unele specii sunt locale ca Stipa danubialis la Porţile de Fier, Dianthus pallens (garofiţa sălbatică), Pinus nigra banatica, Padus mahaleb (vişinul turcesc), brânduşa galbenă (Crocus moesiacus).

Pădurea se impune în peisaj prin întrepătrunderea elementelor continentale cu cele termofile sudice.

Pe versantul abrupt de pe malul stâng al Cernei şi pe versantul estic al văii Slătinicului sunt instalate sibleacurile formate din cărpiniţă (Carpinus orientalis), mojdreanul (Fraxinus ornus) şi scumpie (Cotinus coggygria) pe soluri slab evoluate şi puternic scheletice.

Sibleacul dezvoltat pe litosoluri şi soluri brune puternic scheletice, excesiv drenate, au un facies bogat în elemente termofile pe Dealul Moşului şi pe Dealul Alion: Quercus pubescens (stejarul pufos), Quercus virgiliana, teiul argintiu (Tilia tomentosa) şi liliacul (Syringa vulgaris). Pe versanţii sudici ai Dealului Moşului şi Alion apare nucul (Juglanus regia) şi păduri de salcâm în amestec cu alte foioase.

În locul pădurilor defrişate se instalează tufişuri termofile de sibleac şi pajişti cu păiuş de livezi, bărboasă şi obsigă.

Fauna e caracterizată printr-o mare diversitate de specii : căpriorul, mistreţul, lupul, vulpea, dihorul şi nevăstuica. Pe solul umed al pădurii se întâlnesc brotăcelul, guşterul, şopârla, şarpele Coheber jugularis caspius, vipera cu corn şi broasca ţestoasă de uscat.

Principalele specii de păsări din depresiunea Orşovei sunt gaiţa de pădure, coţofana, cioara, mierla, piţigoiul, vrabia, ciocănitoarea, uliul găinilor, cucuveaua şi buha. În sezonul rece, golful Cerna adăposteşte lişiţe, raţe sălbatice, câteva exemplare de cormorani şi câteva lebede.

Fauna acvatică a suferit modificări după construirea barajului de la Porţile de Fier. Ihtiofauna cuprinde următoarele categorii:

  • peşti migratori anadromi – morunul, cega.
  • peşti reofili, care cresc şi se reproduc în Cerna: cleanul, mreana.
  • peşti semimigratori – somnul, crapul, plătica, babuşca, şalăul, ştiuca, obletele.
  • peşti stagnofili – bibanul soare, carasul, roşioara, ţiparul, linul.

Solurile caracteristice depresiunii Orşova sunt influenţate de litologie, relief, climă, vegetaţie:

  • solurile aluviale prezintă fenomene de înmlăştinire, fiind puţin utilizate agricol (litosoluri, erodisoluri)
  • cambisolurile sunt reprezentate prin soluri brune eubazice, mezobazice, fiind asociate cu solurile semigleice argiloase
  • solurile argiloiluviale sunt brune podzolite, folosite în special pentru păşuni şi pomicultură
  • argiluvisolurile includ soluri vechi, dezvoltate în condiţii de drenaj natural bun sau moderat

REZERVAŢII NATURALE

În depresiunea Orşova nu există nici o rezervaţie naturală, dar în împrejurimi sunt localizate: rezervaţia Cazanelor Dunării, rezervaţia Gura Văii Vârciorova, rezervaţia Faţa Virului şi locul fosilifer Bahna.

POPULAŢIA

La 1 iulie 1993 populaţia municipiului era de 16. 032 persoane din care 7 971 bărbaţi şi 8 061 femei. Românii constituie marea majoritate a populaţiei – 14 872, cehi 322, germani 260, romi 216, maghiari 161, sârbi 134. turci 12, ucrainieni 6, evrei 6 şi alte naţionalităţi 43. Religia populaţiei este majoritar ortodoxă 14 790, romano-catolici 1 003, baptişti 98, penticostali 63, reformaţi 27, greco-catolici 23, musulmani 12 (Judeţele şi oraşele României în cifre şi fapte, volumul II B, Bucureşti, 1995).

După recensământul din martie 2002, populaţia municipiului Orşova este de 12. 700 locuitori.

ECONOMIA

În 1993 acţionau în Orşova 294 agenţi economici. Ei au ca obiectiv producţia (12), prestările de servicii (21) şi comerţul (261).

Fondul funciar al municipiului Orşova este de 5. 467 hectare, dintre care 335 hectare intravilan şi 5. 132 hectare în extravilan.

În domeniul transportului Orşova se află pe magistrala feroviară Bucureşti – Timişoara, pe Drumul Naţional 65 (Drumul European 6). De aici se desprinde şoseaua Orşova – Moldova Nouă (Drumul Naţional 57). Orşova este şi port la Dunăre. De asemenea, aici se află şi o autogară de călători, care face legătura cu Moldova Nouă, Băile Herculane, Drobeta – Turnu Severin şi alte trasee judeţene şi interjudeţene. În oraş există 5 linii de autobuze cu o lungime totală de 26 kilometri, o reţea stradală de 42 kilometri, În Întregime asfaltată şi o suprafaţă de 25 hectare spaţii verzi. Principalele obiective turistice din municipiu sunt:

Mănăstirea Sfânta Ana – înălţată pe Dealul Moşului între anii 1936 – 1939 ca o ctitorie a publicistului Pamfil Şeicaru şi sfinţită la 2 decembrie 1990.

Biserica catolică situată în centrul oraşului, construcţie în stil modernist a arhitectului Hans Fackelmann (1966 – 1972), ilustrată grafic de artistul timişorean Gabriel Popa.

Viaductul Seracova aflat la 100 metri de şoseaua naţională la limita nordică a oraşului; construit în anii 1739- 1740 de turci, este ultima relicvă a fostului canal Cerna.

Pentru cazarea turiştilor şi vizitatorilor există hotelul Dierna de o stea (200 locuri), baza nautică Nord (90 locuri), baza nautică Sud (60 locuri), hotel Meridian 3 stele (25 locuri), pensiunea turistică – Steaua Dunării – 2 margarete (24 locuri)

Municipiul Orşova dispune de reţea proprie de apă potabilă în lungime de 35 kilometri, 17 kilometri de canalizare publică şi o staţie de epurare a apei.

Fondul de locuinţe este de 1.874 spaţii locative în blocuri şi 3.500 la case.

SERVICIILE BANCARE

La  Orşova  funcţionează  următoarele  instituţii  bancare:

  • Banca  Comercială  Română
  • Banca  Română  De  Dezvoltare
  • O unitate  CEC

MASS MEDIA

Orşova  dispune  de  un  post  de  televiziune  prin  cablu  al  firmei  UPC  Romania  care  a  fost  înfiinţată  din  anul  1993

Istoria Orșova

1800

Lorem ipsum

At vero eos et accusamus et iusto odio dignissimos ducimus qui blanditiis praesentium voluptatum deleniti atque corrupti quos dolores et quas molestias excepturi sint occaecati cupiditate non provident, similique sunt in culpa qui officia deserunt mollitia animi, id est laborum et dolorum fuga.

1900

Lorem ipsum

At vero eos et accusamus et iusto odio dignissimos ducimus qui blanditiis praesentium voluptatum deleniti atque corrupti quos dolores et quas molestias excepturi sint occaecati cupiditate non provident, similique sunt in culpa qui officia deserunt mollitia animi, id est laborum et dolorum fuga.

2000

Lorem ipsum

At vero eos et accusamus et iusto odio dignissimos ducimus qui blanditiis praesentium voluptatum deleniti atque corrupti quos dolores et quas molestias excepturi sint occaecati cupiditate non provident, similique sunt in culpa qui officia deserunt mollitia animi, id est laborum et dolorum fuga.

0 ha
Suprafața
0
Locuitori
0 %
Români
0 %
Ortodocși

Articole recente

Fi la curent cu articolele recente, publicate de Primăria Municipiului Orșova

Despre noi

Utile

Contact

Primăria Primăria Orșova © 2023. Toate drepturile rezervate.