Primăria Municipiului Orșova

 
 
Orşova:

Mănăstirea Sf. Ana

Biserica Catolică



Parcul Natural
"Porţile de Fier":

Cazanele Mici şi Mari

Bustul regelui Decebal

Mănăstirea Mraconia

Peştera Ponicova

Tabula Traiana



Împrejurimi:

Hidrocentrala
"Porţile de Fier 1"


Muzeul regiunii
"Porţile de Fier"


Mănăstirea Vodiţa

Podul lui Traian
 

Obiective turistice


 

 

 

 

 

Mănăstirea Sf. Ana

 

 

 

   Mănăstirea Sf. Ana se află pe Dealu Moşului, un loc care oferă un peisaj unic dominând oraşul Orşova şi împrejurimile. Mănăstirea a fost fondată de jurnalistul Pamfil Şeicaru care luptând aici ca sublocotenent în Primul Război Mondial, a dorit să-şi exprime recunoştinţa în faţa lui Dumnezeu fiincă rămăsese în viaţă după ce fusese îngropat aici de explozia unei bombe. Pentru faptele sale de curaj, lui pamfil Şeicaru i s-a acordat titlul de Cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul".
   Mănăstirea a fost construită în stilul bisericilor tradiţionale din lemn, între anii 1936-1939, Bisera se află în centrul mănăstirii, complexul de chilii pentru maici fiind de o parte şi de alta. Picturile interioare au fost şterge în timpul perioadei comuniste, păstrându-se doar picturile din turn.

    În timpul regimului comunist, mănăstirea a fost pe rând sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză şi tabără pentru copii, biserica fiind transformată pentru o perioadă într-un bar apoi într-o recepţie de motel. În apropiere a fost construit un restaurant, clădire care a trecut în administrarea mănăstirii în anul 1993.
   Sfinţirea mănăstirii a avut loc pe 2 decembrie 1990, şi a fost înfăptuită de episcopul Damaschin Severineanu. Între anii 1993-1997 au fost efectuate lucrări vaste de restaurare, fiind restaurate picturile murale şi iconostasul care au fost sfinţite de sfinţenia sa Nestor Vornicescu în anul 1999.
    În anul 1995 a fost inaugurat muzeul mănăstirii, dedicat fondatorului său, Pamfil Şeicaru, iar în anul 1996 a fost terminată construcţia turnului cu clopot.


 

 

 

Biserica Catolică

 

   Biserica Catolică este considerată o capodoperă arhitecturală a secolului XX, reprezentând totodată o pagină unică în istoria oraşului, biserica fiind puntea de legătură dintre minorităţile din Orşova (germani, cehi, români şi unguri).
       Biserica este unică în Europa, elementele sale specifice fiind forma de cort a interiorului şi acoperişul în formă de cruce.
       Construcţia bisericii a avut loc între anii 1972-1974 sub supravegherea arhitectului Hans Hackelmann.
        Serviciul religios este ţinut în patru limbi: germană, cehă, română şi maghiară.

 

 

 

Cazanele Mici şi Mari
 

 

     Cazanele Dunării se află la sud-vest şi nord-est de localitatea Dubova, între Valea Ogradena şi Ogaşul Turcului. În această zonă Dunărea străbate cea mai îngustă şi mai grandioasă zonă a Defileului Dunării, Cazanele Mari fiind despărţite de Cazanele Mici de bazinetul Dubova.
     Prin Cazanele Dunării se întelege porţiunea de defileu cuprinsă între gurile de vărsare a r
âurilor Plavişeviţa (în sud) şi Ogradena (în nord), formând o unitate geomorfologică bine individualizată. Bazinetul miocen de la Dubova împarte Cazanele Dunării în două porţiuni distincte: Cazanele Mari şi Cazanele Mici. Între bazinetul Dubovei şi Plavişeviţa sunt Cazanele Mari. Cu o lungime de 3,8 km, ele sunt formate din Dealul Ciucaru Mare (318 m), ai cărui pereţi abrupţi mărginesc latura stângă a fluviului şi din Dealul Stirbatul Mare (768 m) situat pe teritoriul Serbiei. Între bazinetul Dubovei şi Ogradena se află Cazanele Mici, având 3,6 km lungime. Ele sunt alcătuite din Dealul Ciucaru Mic (313 m) şi Dealul Stirbatul Mic pe teritoriul Serbiei (626 m).

 

 

 


Bustul regelui Decebal
 

 

      Fiu al lui Scorillo şi succesor al lui Duras-Diurpaneus, Decebal (87-106) ocupa tronul Daciei într-un moment în care tendinţele expansioniste ale Imperiului Roman, care-şi stabilise durabil frontiera pe linia Dunării, se accentuau rapid. La începutul secolului 3, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul Dio Cassius îi făcea următorul portret: "Era foarte priceput în ale razboiului şi iscusit la faptă, ştiind să aleaga prilejul pentru a-l ataca pe duşman şi a se retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, ştiind a se folosi cu dibacie de o victorie şi de a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor".
     
Aici a început constructia în 1998 a efigiei regelui dac Decebal sub auspiciile Fundaţiei Europene Iosif Constantin Drăgan. Efigia se dovedeşte a fi o copie fidelă a chipului regelui dac Decebal şi este intitulată DECEBALUS REX. Figura lui Decebal sculptată în stâncă, este aşezată la vărsarea râului Mraconia în Dunăre şi se poate vedea de pe DN 57, care leaga Eşelnita de Dubova şi de asemenea, poate fi văzută de pe Dunare. Este amplasată aici ca o replică a monumentului Tabula Traiana ce se află la câteva sute de metri in aval, pe ţărmul sârbesc al Dunării.

 

 


Mănăstirea Mraconia
 

 

     Pe soşeaua Orşova- Moldova-Nouă, în Valea Mracunei din apropierea comunei Ogradena Veche, este situată o veche mănăstire, numita "Mracuna". Vechiul lăcaş "stă" ascuns într-un loc pitoresc în faţa fostului drum Traian de pe malul sârbesc, unde se află "Tabula Traiana". În apropiere sunt "Cazanele", cea mai frumoasă şi fermecătoare porţiune a Dunării.
     Dealungul anilor m
ănăstirea a fost cunoscută sub diferite denumiri : mănăstirea din Valea Dunării, mănăstirea. din Valea Mracuna, mănăstirea de la Ogradena-Veche, mănăstirea de la Orsova.

 

 


Peştera Ponicova
 

 

     Peştera Ponicova, cea mai mare din întreg defileul Dunării (galeriile însumează 1660 m) poate fi accesată de pe uscat sau de pe Dunăre cu barca. Este accesibilă şi persoanelor mai puţin experimentate, echipamentul putând fi unul de circumstanţă. Vă recomandăm galeria activă (a râului Ponicova) şi pe cea arhaică (sala cu Coloane a Marelui Şarpe).
     Peştera Gura Ponicovei prezintă mai multe niveluri de galerii, cele inferioare fiind active. Dintre galeriile fosile, cea mai spectaculoasă este Galeria Concreţionară, precum şi Sala Coloanelor. Aici, apa şi timpul au creat stalactite şi stalagmite de forme şi mărimi diferite, domuri şi coloane, podeaua de calcita alba, gururi, perle de cavernă, draperii etc. Tot în această peşteră au fost găsite oase de urs şi de hiena de pesteră, precum şi de cultură halstattiană.

 

 


Tabula Traiana
 

 

     Tabula Traiana se află pe malul sârbesc, aproape de Cazanele Mici, în dreptul fostului aşezământ al satului Ogradena. Pa malul opus trecea vechiul drum roman cu parapete de protecţie. Tabula este fixată în piatră şi pe ea sunt reprezentaţi doi delfini plutind şi un vultur pe cer. Figurinele şi ornamentele sunt sculptate în relief, iar scrisul este cioplit în piatră. Tabula Traiana a fost construită pe Romani, pentru a comemora obstacolele întâmpinate de armata romană la trecerea Dunării în anul 101 e.n., tabula amintind totodată de lucrările de anvergură efectuate de administraţia romană în această regiune. Dealungul timpului tabula a avut de suferit de pe urma intemperiilor naturii, ea fiind ridicată deasupra lacului de acumulare "Porţile de Fier" o dată cu construirea hidrocentralei "Porţile de Fier 1".

 


 

Hidrocentrala
"Porţile de Fier 1"

 

 

     Sucursala Hidrocentrale Portile de Fier administreaza cele mai mari hidrocentrale de pe fluviul Dunarea: Portile de Fier I, cu o putere instalata de 1080 MW si Portile de Fier II, cu puterea instalata de 250 MW.
     Ambele hidrocentrale sunt exploatate in parteneriat cu partea yugoslava, centralele romana si yugoslava la Portile de Fier I cumuland 2160 MW, iar cele de la Portile de Fier II cumuland 500 MW.
     
Sistemul Portile de Fier I este una din cele mai mari constructii hidrotehnice din Europa si cea mai mare de pe Dunare. Lacul sau de acumulare cu un volum de peste 2200 milioane mc se intinde de la baraj pana la confluenta cu raul Tisa.

     Lacul cuprinde in principal zona Defileului Dunarii, cel mai mare defileu din Europa, cuprins intre localitatile Bazias si Orsova.
      Zona Portile de Fier are un bogat potential arheologic, istoric si turistic. Pentru protejarea habitatului sau natural deosebit, regiunea defileului Dunarii a fost inclusa in Parcul Natural Portile de Fier.

  

 


Muzeul regiunii
"Porţile de Fier"

 

 

   În 1881, V. Dimitrescu publică lucrarea „Muzeul Severinului” în care sunt prezentate monumentele descoperite în jud. Mehedinţi, cât şi antichităţile descoperite întâmplător sau prin cercetări sistematice, pe care autorităţile locale le strânseseră într-un singur loc.
   În 1912, prof. Al. Bărcăcilă înfiinţeaz㠄Muzeul Istoric al Liceului Traian”, care se va muta în 1926 în clădirea nou construită de lângă castrul roman, care, încă de la început, trebuia să adăpostească şi un muzeu ce se va numi, de acum, „Muzeul de istorie şi etnografie din Turnu Severin”.
    După 1945, muzeul creşte în importanţă şi îşi lărgeşte arealul de cercetare, fiind numit Muzeul Regiunii Porţilor de Fier.

      La 15 mai 1972 s-a deschis muzeul în forma actuală având două secţii: istorie şi ştiinţele naturii cu un acvariu în care sunt prezentate specii de peşti dunăreni. Ulterior au mai fost create secţiile de etnografie şi de artă.

Adresa
: Str. Independenţei, nr. 2, DROBETA TURNU-SEVERIN
Tel: 0252-312177
Fax: 0252-320027
Program:
zilnic 9-16; luni închis

   

 


Mănăstirea Vodiţa
 

 

       Mănăstirea Vodiţa a fost întemeiata între 1370 şi 1372 pe teritoriul comunei Vîrciorova, la aproximativ 500 m distanţă de Dunăre, în apropierea frontierei dintre imperiul Austro-Ungar şi Ţara Românească. Astăzi se mai văd ruinele bisericii mănăstirii, lângă care s-a construit în 1995 o biserica de lemn şi un popas turistic. Importanţa mănăstirii a fost deosebită, deoarece se încerca stoparea expansiunii bisericii catolice şi să se întăreasca autoritatea bisericii ortodoxe.
        De fapt, intemeietorul acestui lăcaş este un călugăr grec sau greco-sârb, venit în Ţara Româneasca pe la 1359, şi care, după întemeierea acestei mănăstiri, cu sprijinul voievozilor Radu I şi Dan I a întemeiat Mănăstirea Tismana (1377-1378). Aici a copiat un tetraevanghel slavon miniat (cel mai vechi manuscris din Ţara Românească).

 

 


Podul lui Traian


 

        În urma războiului din 101-102 romanii au anexat sudul Olteniei nereuşind însă să cucereasca Dacia. Neîmpăcat cu acest eşec Traian reia preparativele militare. În acest context s-a construit faimosul pod de peste Dunare - podul de la Drobeta.
        Podul a fost construit între Drobeta şi Pontes, sub supravegherea lui Apolodor din Damasc. Construcţia s-a făcut între 103-105 şi a constituit o mare cucerire a tehnicii antice. În apropierea capătului de pod romanii au costruit pe malul dacic un castru denumit Drobeta.
       Ruinele podului se pot vedea şi astăzi pe malul Dunării, fiind împrejmuite de ziduri de protecţie împotriva acţiunii corozive ale Dunării.